One way to scry the future of philosophy is to look at its past. However, the history of philosophy – both as a field of academic study and in more popular literature – tends to tell a rather narrow and parochial story. This story predominantly focuses on Europe to the exclusion of almost everywhere else. The shift away from such a bias has already begun, especially in the specialist history of philosophy literature, but there are still deeply Eurocentric assumptions built (...) into the most influential general histories of philosophy available today. One invisible assumption, still widely adopted, is that there is such a thing as “Western Philosophy”. As we will argue, the history of philosophy – both in Europe and globally – would be better understood if we abandoned the idea of a “Western Philosophy”. To see why, we start with the most widespread narratives about philosophy’s past. (shrink)

Despre afinitățile elective dintre Mircea Eliade și diferiți oameni de cultură români și străini s-au scris multe pagini de-a lungul timpului. Cei interesați de opera savantului nu pot trece cu vederea legăturile spirituale și culturale cu Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Constantin Noica, Goethe, C.G. Jung, Marcel Proust, Raffaele Pettazzoni etc. Și numărul acestora poate crește cu multe alte nume din țară și din străinătate, dovedind faptul că Mircea Eliade a fost și rămâne o personalitate care a marcat (...) istoria și cultura națională și universală și ale cărui idei încă fecundează spiritele preocupate de viața religioasă, de literatură sau de științele secolului în care trăim. Pornind de la aceste date, în cartea de față încercăm să creionăm felul în care ideile lui Eliade pot fi așezate alături de cele ale unor gânditori din arii diferite de cercetare, având în centru teme ce se regăsesc atât în lucrările savantului de origine română, cât și operele acestor personalități. În acest sens, ne-am oprit la câteva nume importante: Rudolf Otto, Sfântul Dionisie Areopagitul (alături de Meister Eckhart și Nicolaus Cusanus), Pr. Alexander Schmemann, Thomas J.J. Altizer, Sfântul Grigorie Palama (și isihasmul), I.P. Culianu, Marin Sorescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Steinhardt, Pr. Dumitru Stăniloae. (shrink)

Atque etiam in ipsis uocalibus grammatici est uidere an ahquas pro consonantibus usus acceperit, quia ‘iam’ sicut ‘tarn’ scribitur et ‘uos’ ut ‘cos’, at quae ut uocales iunguntur aut unam longam faciunt, ut ueteres scri-pserunt, qui geminatione earum uelut apice utebantur, aut duas,—nisi quis putat etiam ex tribus uocalibus syllabam fieri, si non aliquae officio consonantium fungantur. quaeret hoc etiam, quo modo duabus demum uocalibus in se coeundi natura sit, cum consonantium nulla nisi alteram frangat. atqui littera i sibi insidit— (...) ‘conicit’ enim est ab illo ‘iacit’—et u, quo modo nunc scribitur ‘uulgus’ et ‘seruus’. sciat etiam Ciceroni placuisse ‘aiio Maiiamque’ geminata ‘i’ scribere: quod si est, etiam ‘i’ iungetur ut consonans. (shrink)

To know the shape is to enjoy the information it embodies.In his classic work of lithic scrying, The Writing of Stones, Roger Caillois suggests that the pareidoliac's interpretation of a stone's pattern depends upon her own personal internalized database of stored images, a database defined by the cultural stock of mediated imagery forged and embellished by personal memory, emotion and psychical topography. For Caillois, "the vision the eye records is always impoverished and uncertain. Imagination fills it with the treasures of (...) memory and knowledge." Caillois's own database was one defined in a pre-digitized, barely computerized world. His meditations on Agates, Jaspers and Septaria evoked for him a world of... (shrink)

We present a general family of asymptotic solutions to Einstein's equation which are asymptotically flat but do not satisfy the peeling theorem. Near scri, the Weyl tensor obeys a logarithmic asymptotic flatness condition and has a partial peeling property. The physical significance of this asymptotic behavior arises from a quasi-Newtonian treatment of the radiation from a collapsing dust cloud. Practically all the scri formalism carries over intact to this new version of asymptotic flatness.

Coincidenţa contrariilor reprezintă un punct esenţial în gândirea umanităţii, echivalând, în cele din urmă, cu dorinţa omului de a aduna într-un tot unitar pe cele ce se opun în univers. Această preocupare a stat la baza scrierilor unor gânditori importanţi, între care se numără Sfântul Dionisie Areopagitul, Meister Eckhart, Nicolaus Cusanus sau Mircea Eliade. Deşi au scris în perioade de timp diferite şi au aparţinut unor tradiţii diferite, operele lor stau mărturie faptului că motivul coincidentia oppositorum a fost şi (...) continuă să fie o constantă în viaţa omului în dorinţa acestuia de a atinge Absolutul. (shrink)

În anul 1942 Pr. D. Stăniloae publica cartea Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, o „reacţie” la ideile pe care filozoful Lucian Blaga le formulase în cărţile sale, mai ales în Trilogii. Atitudinea Pr. Stăniloae nu este singulară, dar este cea care a stârnit controverse dintre cele mai interesante. Ideile de bază ale acestei cărţi, ca şi ale articolelor ce s-au scris după, au în centrul lor definirea religiei şi caracteristicile fenomenului religios, poziţiile fiind diferite: teologică şi (...) filozofică. Deşi discuţiile nu au fost „prietenoase”, de multe ori ironia punându-şi pecetea pe scrisul celor antrenaţi în disputa de idei, consecinţele acestei controverse au avut o valoare pozitivă, punând faţă în faţă doi dintre cei mai mari gânditori români ce au creat în domenii diferite: teologic şi filozofic. (shrink)

Chiar de la inceputul acestui memoriu, mentionez ca am depus primul memoriu[ Primul memoriu se poate accesa pe researchgate sau philpapers. Am primit raspuns pe data de 05.04.2022. [ Dupa ce am citit raspunsul la Memoriu I, am avut impresia ca a fost un raport scris de un sef de la un CAP comunist (comuna Scornicesti, judetul Olt) impotriva unui profesor care indraznise sa creeze ceva care nu era trecut in planul socialist de promovare a comunei. Sa ne aducem (...) aminte de evenimentul din anii 1950’: un tractorist (patru clase) numit “primar” (sau “sef” de genul asta), de catre comunisti/rusi, a legat cu un lant de tractor “Coloana fara sfarsit” a lui Brancusi si a incercat sa o doboare. Tractorul s-a rasturnat, nu “Coloana”! Numele tractoristului nu a ramas in istorie, nici macar precum cel al lui Salieri care i-a furat “Requiem” lui Mozart (ultima lui compozitie, atunci cand era deja pe patul de moarte)...]. (shrink)