Abstract

Aproape întotdeauna filosofia propune o formă de suveranitate şi este un mod de afirmare a sinelui suveran al filosofului. Aici conceptul de suveranitate nu apare în primul rînd în intensiunea sa strict politică, acolo unde căile bătute ale gîndirii ne trimit imediat ce îl întîlnim, însă o discuţie despre suveranitate nu poate avea loc ignorînd conotaţiile sale din domeniul politicului. O posibilă întrebare ar putea fi dacă o anumită conceptualizare a suveranităţii în domeniul filosofiei a dat forme constructelor politice aşa cum le cunoaştem astăzi, sau probabil că o abordare mai pertinentă ar aşeza orice demers teoretic orientat înspre această problemă în interiorul unei structuri politice deja prezente, chiar dacă cel care se propune pe sine dominator şi suveran, chiar şi numai prin filosofia sa, se aşază într-o opoziţie nu de puţine ori tensionată cu ceilalţi oameni, cu comunitatea politică în care trăieşte