Abstract

O lectură a cărţii lui Dominique Pradelle ar avea ca posibil fir conducător “principiul principiilor": demersul fenomenologic cade sub exigenţa intuiţionismului, care pretinde păstrarea în limitele intuiţiei donatoare . Caracterul decisiv al acestui principiu decurge, mai întîi, din ireductibilitatea sa - pretenţiile esenţiale ale fenomenologiei presupun deja intuiţionismul - apoi, din modul în care Husserl înţelege filosofia, nu ca pe o creare de concepte, ci ca pe o descoperire de esenţe pre-lingvistice, anterioare oricărei conceptualităţi, a unei semantici a priori a lumii şi a conştiinţei lumii