De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie (...) de un cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 ca Anul Omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești, dar și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română. Având în vedere tema propusă de organizatorii acestei dezbateri, dar și anumite reacții negative după Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, desfășurat în Creta între 18–26 iunie 2016, prezentarea mea va avea ca subiect legătura dintre Biserica Ortodoxă Română și Consiliul Mondial al Bisericilor (...) (CMB) în perioada comunistă dintre anii 1948–1989. Voi analiza critic anumite momente cheie din istoria acestei legături, care au lăsat anumite amprente în istoria Bisericii Ortodoxe Române și de care nu trebuie să uităm așa curând. În același timp, personalitățile care au marcat această perioadă nu pot fi trecute cu vederea, printre care personalitatea Părintelui Patriarh, Justinian Marina, rămâne una de amintit. (shrink)

Né le 4 février 1917 dans un village des environs de Damiette, ‘Abd al-Rahmān Badaī s'est éteint au Caire, où il avait étudié puis enseigné – à l'Universitél – avant de joindre l'Université d'Héliopoplis. ‘A. Badawī nous laisse une oeuvre monumentale, plus de cent-vingt livres en arabe et cinq autres en français. Mondialement connu, son impact sur l'histoire de la philosophie grecque, sur l'histoire de la philosophie islamique et sur la pensée arabe au cours de la seconde moitié du XX (...) e siècle, est immense et incontestable. Travailleur solitaire et acharné, il n'a jamais été égalé pour ses connaissances tant linguistiques que philosophiques et historiques, et surtout pour l'étendue des champs du savoir qu'il a pu couvrir. (shrink)

În acest capitol prezint neutralismul liberal urmând, în esență, patru pași. Încep cu definirea neutralismului și cu unele precizări și explicații importante pentru înțelegerea adecvată a susținerii lui fundamentale. Al doilea pas este dedicat evidențierii și explicării celor mai importante argumente neutraliste. Mă concentrez apoi asupra caracterizării principalelor versiuni ale acestei teorii politice și a reliefării argumentelor pe baza cărora se legitimează ele. În sfârșit, într-un ultim pas, expun obiecțiile sau argumentele anti-neutraliste și – totodată – replicile neutraliștilor liberali (...) la ele. Și de această dată este vorba, trebuie să precizez, doar despre obiecțiile cele mai importante (și mai „rezonabile”), nu despre toate obiecțiile, mai mult sau mai puțin plauzibile, care au fost aduse neutralismului de criticii săi. (shrink)

Lucrarea tratează unul dintre “misterele” filosofiei analitice şi ale raţionalităţii însăşi, anume aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi în investigarea matematică a realităţii înconjurătoare, a cărei filosofie este dezvoltată în jurul sintagmei – de acum paradigmatice – ‘eficacitatea iraţională a matematicii’, aparţinând fizicianului Eugene Wigner, problemă filosofică etichetată în literatură drept “puzzle-ul lui Wigner”. Odată intraţi în profunzimea acestei probleme, investigaţia nu trebuie limitată la căutarea unor răspunsuri explicative la întrebări precum “Ce este de fapt aplicabilitatea matematicii?”, “Cum explicăm prezenţa în (...) natură a conceptelor matematice simple şi complexe?” sau “Cum explicăm rata de succes uriaşă a aplicaţiilor matematice, care presupun modele aproximativ false ale unei realităţi idealizate?”, ci extinsă în plan metateoretic către căutarea unei justificări teoretice a utilizării metodei matematice în practica ştiinţifică, independent de succesul acestei metode. Aceste întrebări şi probleme sunt abordate în detaliu în lucrarea de faţă. Lucrarea, care va continua cu un al doilea titlu, dedicat modelelor teoretice ale aplicabilităţii şi alternativelor structurale ale acestora, se adresează în special – dar nu exclusiv – matematicienilor, fizicienilor, filosofilor ştiinţei, filosofilor limbajului şi epistemologilor, dar şi studenţilor acestor discipline. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

In lieu of an abstract, here is a brief excerpt of the content:"Un editore, un dotto studioso … silenzioso e costante, instancabile": con questo elogio, in occasione della presentazione del Supplementum ad Bullarium Franciscanum di P. Cesare Cenci, O.F.M., presso l'università francescana di Via Merulana , P. Sergio Pagano, B., Prefetto dell'Archivio Segreto Vaticano, tracciava il profilo umano ed intellettuale dell'autore, elogiandone l'attesa pubblicazione come opera "in cui si coniugano diverse virtù "storiche" – per dir così – come l'accortezza diplomatica (...) necessaria per la comprensione tipologica dei testi, la destrezza paleografica nella lettura delle non facili grafie delle fonti , l'erudizione che sorregge le note, la visione matura dei problemi legati all'Ordine francescano e, non ultimo, il solido possesso di uno stile latino, molto vicino alla stessa terminologia coeva curiale delle fonti, che si diffonde in tutta l'opera" , 459-60.A distanza di quasi tre anni, martedì 16 gennaio 2007, nella splendida coreografia neogotica dell'Aula "Sant'Antonio" della Pontificia Università Antonianum di Roma, in occasione della Festa dell'Università e del Gran Cancelliere, si è svolta la cerimonia di conferimento della laurea "honoris causa" in Teologia al Prof. P. Cesare Cenci, docente di Codicologia.Hanno partecipato al solenne atto accademico – il quale ha avuto un solo precedente, che risale al 17 novembre 1955, con la consegna del medesimo riconoscimento al biblista francescano P. Gabriele Maria Allegra – il Vicario della Provincia Veneta di S. Antonio di Padova , P. Vittorio Bellè, Definitori Generali dell'Ordine francescano, decani e professori dell'Antonianum, rappresentanti delle università ecclesiastiche romane, P. Servus Gieben dell'Istituto Storico dei Cappuccini, membri del Collegio "S. Bonaventura" dei PP. Editori di Grottaferrata, il nipote Luciano Cenci, accompagnato dalla gentile consorte e figlio, ed esponenti del mondo accademico romano e nazionale.L'esecuzione di brani di Bach da parte del soprano Alessandra Migliorini ha introdotto la cerimonia. Il Segretario Generale dell'Antonianum, P. Marek Wach, O.F.M., ha ricordato le tre principali virtù di P. Cenci: la fedeltà assidua allo studio, la serietà della competenza che richiede disciplina e la passione per la ricerca scientifica, uno stile di vita che gli ha consentito di coniugare la vocazione della minoritas francescana con quella del ricercatore erudito.Ha fatto seguito l'intervento del Rettore, Prof. P. Johannes B. Freyer, O.F.M., che ha riferito le partecipazioni e le felicitazioni ricevute, tramite l'invio di telegrammi, fax ed e-mail, da esponenti del mondo accademico nazionale ed internazionale, in particolare specialisti nel settore del francescanesimo, dalla Società Internazionale di Studi Francescani e dalla Conferenza mondiale dei Rettori delle Università francescane, che si sono incontrati a Denver nella settimana che ha preceduto la cerimonia di consegna del prestigioso riconoscimento accademico al dotto francescano.P. Freyer ha ripercorso le tappe salienti del percorso biografico di P. Cenci: nato a Costalunga di Monteforte d'Alpone il 5 gennaio 1925, nel 1936 entrò nell'ordine francescano nel Collegio Serafico di Chiampo . Dopo il noviziato a S. Francesco del Deserto , compì gli studi liceali a Cormons , Monselice e Chiampo ; nel biennio 1945-46 studiò teologia a S. Michele in Isola e Motta di Livenza , dove, il 25 marzo 1947, emise la professione solenne. Il 26 giugno 1949 venne ordinato sacerdote da Mons. Giuseppe Zaffonato, Vescovo di Vittorio Veneto.Dopo essere stato destinato ad un centro missionario di cultura, del quale era stata programmata l'istituzione in Egitto presso Il Cairo , chiese di partire missionario per l'America centrale . I superiori decisero diversamente: venne inviato a studiare teologia morale presso il Pontificio Ateneo Antonianum di Roma . Terminato il curriculum accademico, fu incaricato dell'insegnamento di Teologia morale nello studentato teologico di Motta di Livenza e presso lo studio teologico "S. Bernardino" di Verona, dal 1957 al 1959, anno nel quale venne aggregato ai PP. Editori del Collegio "San.. (shrink)

Quasi al termine della seconda guerra mondiale, alcuni ufficiali tedeschi diedero l’ordine di abbattere le storiche torri di San Gimignano; tutto pareva ormai deciso, quando un gruppo di civili riuscì con successo a ritardare l’esecuzione fino all’arrivo delle truppe alleate. Grazie a quei civili, le torri di San Gimignano sono ancora ben visibili a tutti, meta ogni anno di numerosi turisti; ma che cosa dire della possibilità che oggi esistessero soltanto le loro macerie? Esse rientrano in quella classe di cose (...) che chiamerò oggetti possibili, ovvero sono oggetti che avrebbero potuto esistere, ma per un qualche motivo non sono esistiti. Proprio di essi parlerò nelle prossime pagine, cercando di capire quale sia il loro statuto ontologico e in quale modo possiamo parlarne usando le espressioni del nostro linguaggio.1 Come vedremo, ci sono varie teorie che spiegano cos’è un oggetto possibile, tra loro anche molto diverse. Compito di ciascuna è quello di motivare e, se necessario, rendere plausibile una scelta filosofica. Quindi, ogni teoria degli oggetti possibili, attribuirà loro un preciso statuto ontologico e provvederà una semantica delle espressioni del linguaggio naturale sulla possibilità. Nelle poche pagine che seguono però, non scenderò nei dettagli di tutte le teorie della possibilità; piuttosto, ne considererò una particolarmente controversa e singolare: quella sostenuta da David K. Lewis. (shrink)

Cartea de față este teza de doctorat în Teologie a autorului, alcătuită și susținută în cadrul Școlii Doctorale „Sf. Nicodim” a Universității din Craiova, în noiembrie 2021. Lucrarea se remarcă prin rigurozitatea și amploarea cercetării teologice despre o temă actuală în misiologie, anume relația dintre misiune și eclesiologie. În acest sens, opera și personalitatea Pr. Prof. Ion Bria sunt punctele de referință pentru susținerea dimensiunii misionare a Bisericii Ortodoxe. Amintim că Pr. Ion Bria ne-a fost un apropiat, mai ales în (...) perioada activității noastre ca profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu (1999- 2001). În semn de apreciere, i-am semnat Prefața volumului Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică, publicat la editura România Creștină, în anul 1999. Lucrarea părintelui Diac. Doru Marcu se situează la întâlnirea dintre Misiologie și Dogmatică. Totuși, analiza este una misiologică, având în vedere formarea profesional-teologică a autorului, licențiat în teologie, cu studii masterale la Facultatea de Teologie din București și cu studii misiologice în străinătate, la Facultatea de Teologie și Studii Religioase, Universitatea Catolică din Leuven, Belgia. Pregătirea temeinică a părintelui autor se observă din numeroasele studii și lucrări folosite în prezenta cercetare. Apreciem și informațiile inedite despre prestigioasa activitate a Pr. Ion Bria, în conformitate cu documentele de arhivă cercetate de autor în fondul dedicat teologului român în Arhivele Consiliului Mondial al Bisericilor din Geneva, Elveția. Pornind de la adevărul că misiunea este parte integrantă eclesiologiei, autorul demonstrează că, în viziunea Pr. Ion Bria, conceptul liturghie după Liturghie este definitoriu pentru a înțelege legătura dintre cele două dimensiuni. Punctul de vedere al autorului se situează în interiorul teologiei ortodoxe ce consideră că misiunea nu se poate realiza fără eclesiologie. Așadar, Biserica rămâne un organism viu și teandric propovăduind neîncetat mesajul evanghelic al Împărăției lui Dumnezeu. Conceptul liturghie după Liturghie propune o strânsă legătură între actul eclesial și actul misionar, care începe prin săvârșirea Sfintei Liturghii și se continuă ca o nouă liturghie a iubirii aproapelui, prin cuvânt și prin faptă. 8 În concluzie, lucrarea părintelui Marcu este un reper pentru teologia românească și nu numai. Mai mult, având în vedere că în acest an se împlinesc două decenii de la trecerea la cele veșnice a Pr. Ion Bria, cartea de față va reprezenta în mod sigur și un omagiu de cinstire a celui mai important misiolog român. (shrink)

Jürgen Habermas ha dedicato più di trent’anni dei suoi studi alle scienze sociali al fine di definire, attraverso la ricostruzione delle tradizioni di pensiero in esse presenti, un quadro teorico di riferimento che orienti i programmi della ricerca storico-sociale. Al pari dei grandi classici del pensiero sociologico, egli ha cercato di affrontare i “problemi della società nel suo insieme” esplicitando gli assunti, i metodi e gli obiettivi della teoria sociale come presupposto indispensabile per un’indagine che ampli i confini disciplinari della (...) sociologia, da un lato, alla riflessione filosofica, dall’altro alla ricerca storiografica. Nel lungo itinerario della sua formazione scientifica questo programma rappresenta il filo conduttore nell’analisi dei “sistemi culturali”, dei “sistemi sociali”, dei “sistemi della personalità” e, soprattutto, nella “teoria dell’evoluzione sociale”, dalla ricostruzione delle condizioni necessarie alla genesi antropologica delle forme socio-culturali di vita – l’“ominizzazione” – sino all’esame della logica e della dinamica di sviluppo delle “formazioni sociali” che egli suddivide in primitive, tradizionali, moderne e contemporanee. Nella Postfazione all’edizione italiana di Profili politico-filosofici (2000), una raccolta che contiene scritti di quarantacinque anni di studi (1953-1998), Leonardo Ceppa sottolinea i due aspetti essenziali dell’opera di Habermas: “la coerenza teorica” e il “carattere assimilatorio”. Habermas non è un pensatore “rivoluzionario” ma un “riformista” che, ricorrendo a un’immagine ingegneristica, all’isolamento del “pensiero che scava fossati” preferisce “costruire ponti” tra i campi del sapere. Questa ricerca si segnala per il tentativo di recepire criticamente le acquisizioni specialistiche delle scienze sociali e della filosofia finalizzando questa tensione apprenditiva alla costruzione di un quadro generale. Nato dai nostri colloqui seminariali, di cui mantiene la forma dialogica dei “turni di parola”, il presente volume focalizza lo sguardo sulle società contemporanee – ripercorrendone la struttura, le sfide presenti e gli scenari futuri – e sulla funzione sociale della sociologia. Ne scaturisce un’indagine di fenomeni fondamentali per comprendere le trasformazioni della modernità: la modernizzazione, il capitalismo organizzato, lo stato sociale, la democrazia politica, la diversità culturale, l’opinione pubblica nell’epoca dei media, la globalizzazione, la crisi ecologica, le disuguaglianze mondiali, i conflitti nazionalistici, il terrorismo islamico, la secolarizzazione, l’ingegneria genetica, l’integrazione europea e la politica mondiale. Nel riordinare i temi sociologici da lui proposti abbiamo cercato di sistemare l’analisi delle società contemporanee a un livello che non si accomodi sul piano dei commenti troppo facili che gli intellettuali, i politici e la gente comune amano fare sull’attualità e che, mantenendo una visione d’insieme sull’opera, chiarisca il testo e i suoi punti ciechi. Il volume si propone come uno strumento di lavoro che accompagni a una lettura critica. Sullo sfondo rimane la domanda se Habermas riesca davvero a conseguire, nei suoi itinerari attraverso la “storia delle idee”, la coerenza logica e la profondità d’indagine necessarie a “sistematizzare” le ricerche delle scienze sociali. Alcune perplessità avvalorate dal confronto con i testi e con la letteratura critica ci hanno suggerito di riservare ai problemi metodologici uno studio specifico che chiarisca il concetto di “scienza ricostruttiva” e ne illustri le applicazioni nell’ambito delle teorie della riproduzione culturale, della socializzazione e dell’evoluzione delle formazioni sociali – uno studio le cui linee sono solo anticipate nell’Introduzione. Il programma di ricerca e la sua recezione critica, relativamente agli assunti della teoria dell’evoluzione sociale. Riprendendo una felice espressione di Karl Popper, ci auguriamo di aver raggiunto la chiarezza argomentativa e la semplicità linguistica dovuta al lettore, confidando nella “cooperazione amichevole-ostile di molti scienziati”. (shrink)

Ignazio Cazzaniga (1911-1974), per molti anni Professore di Letteratura Latina all’Università degli Studi di Milano, durante la Seconda guerra mondiale, dopo l’armistizio dell’8 settembre 1943, fu fatto prigioniero dai Tedeschi a Rodi, e trasferito in Germania, al campo di prigionia di Sandbostel, insieme con migliaia di ufficiali e soldati italiani. L’articolo traduce e commenta un carme latino da lui composto in quel luogo, come piccolo esempio della ricca vita culturale e intellettuale che fu mantenuta con intensa volontà dai prigionieri italiani, (...) nonostante la fame, le malattie, le umiliazioni che subirono in quella terribile situazione. (shrink)

INTRODUZIONE 2 1. POVERA E NUDA VAI, FILOSOFIA… 19 1.1 TRA SCIAMANI E CALCOLATORI 20 1.2 AUTOCASTRAZIONI E DINTORNI 25 1.2.1 Debes, ergo potes 26 1.2.1.1 Scienze della natura e scienze dello spirito 27 1.2.1.2 Orizzonti di responsabilità 32 1.2.1.3 Ritrovare la saggezza 36 1.2.2 Potes, ergo debes 37 1.2.2.1 Disintegrando la frammentazione 40 1.2.2.2 Disarticolando lo smembramento 51 1.2.2.3 Oltrepassando l’autosuperamento 58 1.3 IL (MIO) PUNTO DI VISTA 62 2. GLOBALIZZAZIONE E UNIVERSALISMO 70 2.1 PENSARE LA GLOBALIZZAZIONE 73 2.1.1 (...) Una civiltà universale? 73 2.1.1.1 Quale cultura? 74 2.1.1.2 Singolare e plurale 78 2.1.2 Scontro delle civiltà? 85 2.2 CERCANDO UN’ETICA GLOBALE 89 2.2.1 Il minimalismo morale 92 2.2.1.1 Un confronto con il liberalismo neo-contrattualista 96 2.2.1.2 La quercia, la ghianda e la foresta 100 2.2.2 L’etica mondiale 102 2.3 RIFLESSIONI CRITICHE 107 3. RELATIVISMO 112 3.1 LE RAGIONI DEL RELATIVISMO 114 3.1.1 Ragioni della politica 116 3.1.1.1 Multiculturalismo e neutralità etica 116 3.1.1.2 Antifondazionalismo e democrazia 121 3.1.2 Ragioni dell’antropologia 125 3.1.3 Ragioni dell’ermeneutica 130 3.1.4 Ragioni dell’epistemologia 135 3.1.5 Ragioni dell’etica 143 3.1.5.1 Nel regno della necessità 145 3.1.5.2 In regime di cieca obbedienza 146 3.1.5.3 Il piacere e l’interesse 151 3.1.5.4 Intuizioni, emozioni, prescrizioni 153 3.1.5.5 Accordo, consenso e permesso 159 3.1.5.6 Etica della ragione 166 3.2 LA RAGIONE PRATICA 170 3.2.1 Oltre l’ansia cartesiana 171 3.2.2 Autenticità e ragionamento 176 3.2.3 Ragioni della diversità e ragioni del riconoscimento 181 4. FIGURE DI RAZIONALITÀ PRATICA 185 4.1 UTILITARISMO 186 4.1.1 Cosa è «migliore»? 187 4.1.1.1 Piacere, felicità, bene 188 4.1.1.2 L’atto e la regola 191 4.1.2 Conta solo il risultato? 194 4.2 CONTESTUALISMO 197 4.2.1 Recupero della phrónesis 198 4.2.2 Recupero della prâxis 204 4.2.3 Recupero dell’éthos 208 4.3 ETICA DEL DISCORSO 217 4.3.1 Dalle pretese di validità del discorso al principio di un’etica universale 218 4.3.2 Universalità e formalismo 224 4.3.3 Limiti dell’etica del discorso 226 4.4 ETICA DELLA RELAZIONE 231 4.4.1 Relazione versus rappresentazione 232 4.4.2 L’umanità dell’altro uomo 236 4.5 UN BILANCIO 241 ALCUNE PROSPETTIVE. POSTILLA 245 . (shrink)

L’obiettivo di giungere ad una difesa comune europea ha accompagnato il processo di integrazione della UE senza mai essere conseguito. La spiegazione di questo insuccesso sembra risiedere nella difficoltà di conciliare da una parte sovranità degli Stati membri e, dall’altra, trasferimento delle funzioni di difesa e politica estera alle istituzioni comunitarie. Usando parti di un mio recente lavoro sulla federazione kantiana (Caranti 2022), l’articolo mostra come Kant metta a disposizione le risorse necessarie per comprendere le cause profonde che impediscono questa (...) conciliazione e il prezzo che occorrerebbe pagare, appunto in termini di sovranità degli Stati membri, per raggiungere l’obiettivo di una difesa comune. Per ottenere tali risorse occorre entrare nella questione, molto dibattuta negli studi kantiani, del perché Kant sembra, non senza ambiguità e ripensamenti, finire col preferire la soluzione di una federazione sovranazionale su quella della repubblica mondiale (il Völkerbund invece del Völkerstaat) come uno dei tre pilastri su cui poggia il suo progetto di pace perpetua. Nella prima parte si dà quindi conto di tre argomenti kantiani per preferire la soluzione del Völkerbund a quella del Völkerstaat, nella seconda si analizzano alcune critiche cosmopolitiche a tale preferenza, nella terza e quarta si risponde a tali critiche mostrando che il ‘dilemma della sovranità’ percepito da Kant non può essere aggirato nella maniera suggerita dai cosmopoliti per giungere alla conclusione che una difesa comune europea è possibile ed auspicabile ma prevede (o implica) la trasformazione dell’Unione europea da quello che è oggi, un’entità a metà strada tra confederalismo e federalismo, ad una compiuta federazione con governo centrale, vicina al sogno ricorrente degli Stati Uniti d’Europa. (shrink)

Internationale markten zijn de afgelopen decennia sterk mondiaal ontwikkeld en veel bedrijven zijn in deze geglobaliseerde context uitgegroeid tot belangrijke, quasi-politieke spelers. Deze stormachtige economische ontwikkelingen bieden kansen en welvaart aan velen, maar kennen echter ook schaduwzijden, van milieubelasting tot belastingontwijking. In deze bundel verkennen de auteurs het idee van de ‘open samenleving’ om vat te krijgen op deze nieuwe realiteit. De open samenleving naar het ideaal van Popper, waarin mensen de vrijheid hebben om hun mening uit te drukken, initiatief (...) te nemen, en elkaar tegen te spreken, wordt gezien als de grondslag voor vrijheid, welvaart, en vooruitgang. Deze bundel onderzoekt of de toegenomen openheid van markten de open samenleving als politiek ideaal dichterbij heeft gebracht. De auteurs werpen vanuit verschillende perspectieven een kritisch licht op de bedreigingen die voortvloeien uit mondiale markten en de toegenomen macht van ondernemingen. Ze stellen óók de vraag of het gedachtegoed van de open samenleving inspiratie kan bieden bij het tegengaan van die bedreigingen. Kunnen nieuwe vormen en interpretaties van ‘openheid’ worden gevonden, die tegenwicht bieden tegen de excessen van de vrijemarkteconomie? (shrink)

Pour Proust, on le sait, la mémoire fouille dans les ruines ce que le Temps a détruit, et ce que l’Art peut parfois sublimer. Face à un traumatisme soudain et dévastateur, le passé récent “convertit” (dans le sens alchimique, religieux, hystérique du terme) sa banale quotidienneté pour s’investir après-coup en paradis à jamais perdu. (Or les paradis ne sont-ils pas toujours des paradis perdus –Milton, Proust, Freud, et al.)? Anticipant par une dizaine d’années le vécu de notre présent mondialement pandémique, (...) le film de Soderbergh met en scène la monstruosité inexorable du virus, avec le chaos, la dépression universelle et l’agressivité qui en résultent, – illustrant ainsi comment le quotidien se transforme en une invivable dystopie. Cependant /u-topie/ et /dys-topie/ s’entrelacent et se reconfigurent dans une dynamique dialectique : De même que le passé (rétrospectivement) utopique contenait déjà le code de sa propre auto-destruction, de même le présent (prospectivement) dystopique engendre endurance et lutte à mort pour sur-vivre, ne serait-ce que dans un mode d’être différent du passé perdu et du présent mortel. Ce faisant, comme le montre notre analyse, Soderbergh surprend par la dimension féministe de son film. (shrink)

Le interpretazioni di Walter Benjamin si estendono dall’estremo di considerarlo l’ultimo significativo uomo di lettere del periodo precedente alla seconda guerra mondiale fino all’estremo opposto di ritenerlo un rabbino hassidico. C’è accordo sul fatto che circa dal 1916-1920 Benjamin fu interessato alla teologia e alla metafisica ebraica e cristiana e che dal 1925 circa fino alla sua morte nel 1940 fu apertamente marxista e giunse fino alla quasi esclusione della metafisica. L’articolo individua le ambiguità della cosmologia teistica del primo Benjamin, (...) sostenendo che l’instabilità intrinseca delle sue considerazioni, specialmente su linguaggio, giudizio e allegoria, lo ha costretto ad abbandonare il platonismo giovanile e ad abbracciare una cosmologia in cui Dio è nascosto. Proprio come i primi atei si ispirarono alla speculazione di Duns Scoto secondo il quale un triangolo avrebbe avuto ancora tre angoli in un universo in cui Dio non esistesse, la visione di Benjamin di un mondo abbandonato da Dio lo condusse, nel corso degli anni Venti, al materialismo ateo. Poiché il materialista Benjamin continuò, nonostante se stesso, a incontrare tracce divine e teleologia nelle sue escursioni letterarie, concluse che doveva cacciare Dio ancora più lontano dalla sua creazione per permettere all’umanità di percepirla come realmente è. Questo atteggiamento si protrasse fino all’ultimo anno di vita di Benjamin, durante il quale scelse di abbracciare la teologia come lo spirito nascosto nella lettera del materialismo storico. Interpretations of Walter Benjamin have ranged from the last pre-war man of letters to a Hasidic rabbi. There is consensus that from roughly 1916-1920 Benjamin was interested in Jewish and Christian theology and metaphysics and that from about 1925 to his death in 1940 he was vocally Marxist to the near exclusion of metaphysics. This article identifies ambiguities in Benjamin’s early, theistic cosmology, arguing that the inherent instability of Benjamin’s accounts especially of language, judgment and allegory compelled him to discard his early Platonism and embrace a cosmology in which God is abscondite. Just as early atheists took inspiration from Duns Scotus’s speculation that a triangle would still have three angles in a universe in which God does not exist, Benjamin’s vision of a world abandoned by God led him, over the course of the 1920s, into atheistic materialism. When the materialist Benjamin continued, despite himself, to encounter divine traces and teleology in his literary excursions, he concluded that he had to chase God even further from his creation in order for humanity to perceive the latter as it really was. This state of affairs continued until the last year of Benjamin’s life, during which he chose to embrace theology as the hidden spirit lurking within the letter of historical materialism. (shrink)

In 'Etica e politica,' la cui prima edizione è del 1931, Croce raccolse quattro suoi lavori già apparsi a stampa; Frammenti di etica, Elementi di politica, Aspetti morali della vita politica e Contributo alla critica di me stesso, pubblicato in edizione privata nel 1918. Tutti questi scritti - salvo il Contributo, che è un caso a sé - risalgono dunque al periodo successivo alla prima guerra mondiale, quando il pensiero di Croce sull’etica e sulla politica, anche sotto lo stimolo del (...) fascismo, fu oggetto di una profonda riflessione. Croce non rinnegava in nulla la sua concezione, profondamente laica e moderna, della politica come attività legata alla vita 'economica' dello Spirito, ossia al perseguimento di fini e di interessi particolari; ma ne accentuava il rapporto con l’etica, concepita come risolutiva ispiratrice di una tensione che sottrae la politica al rischio di esaurirsi in se stessa, di rimanere chiusa in una sfera autonoma e isolata. Perciò Croce avversava le 'false unificazioni' come le 'illegittime separazioni' dell’etica e della politica, l’ottuso moralismo come lo spregiudicato machiavellismo. In questa prospettiva egli esaminava i grandi temi dell’esperienza morale e della vita politica. E alla chiarificazione di tali temi si accompagnava quella di problemi storici altrettanto fondamentali; il mutamento di ideali politici in Europa dopo il 1870, la libertà degli antichi e quella dei moderni, il concetto di borghesia. Per queste ragioni, al di là del suo valore di documento, Etica e politica resta un’opera che getta una luce di impressionante chiarezza su questioni dove la confusione da sempre tende a regnare. Ma al tempo stesso si offre come il singolare diario di un grande spirito - anche là dove le pagine si presentano con l’aspetto classico della trattazione organica di un punto di dottrina. (shrink)

Contents/Inhalt: Preface. Vorwort. Abbreviations/Siglen. I. JASPERS ON WORLD PHILOSOPHY AND WORLD HISTORY OF PHILOSOPHY/JASPERS ÜBER WELT-PHILOSOPHIE UND WELTGESCHICHTE DER PHILOSOPHIE. Nekrolog von Karl Jaspers selbst verfaßt. Obituary by Karl Jaspers himself. Karl JASPERS: Weltgeschichte der Philosophie - Zweites Buch: Geschichte der Gehalte: Einleitung. Karl JASPERS: World History of Philosophy - Second Volume: History of the Substantive Contents of Philosophic Thought. Introduction. II. INTRODUCTION/EINLEITUNG. Leonard H. EHRLICH: Opening Remarks. Introduction of Jeanne Hersch, Honorary President of the Conference. Jeanne HERSCH: Von der (...) Wirkung einer "philosophia negativa". III. LEGACY AND TASK. VERMÄCHTNIS UND AUFGABE. Leonard H. EHRLICH: Ausblick: Vernunft, Geist, Geschichte. Sawako HANYU: the Concept of the "Encompassing" in World Philosophy. Andreas RINOFNER: Periechontologie und Weltgeschichte der Philosophie. Systematische Bemerkungen zu einem aufschlußreichen Verhältnis. Richard WISSER: Projekt und Vision einer "Weltgeschichte der Philosophie" und "Weltphilosophie" als Folgen der "Grundverfassung" von Karl Jaspers. IV. DIMENSIONS OF COMMUNICATION/RÄUME DER KOMMUNIKATION. Andreas CESANA: Grenzen der Rationalität und Kommunikation. Brenio ONETTO-BÄCHLER: Existentielle Kommunikation bei Jaspers. Czes_awa PIECUCH: Es ist gleichgültig, wer die Wahrheit ausspricht. Über die Uneigennützigkeit der existentiellen Kommunikation. Oswald O. SCHRAG: Existence, Existenz, and Social Organization. Vladimir KATASONOV: The Gadfly, Stinging the Sluggish Horse: The Socratic Mission of Jaspers's Philosophy. V. COMMUNICATIVE WORLD HISTORY OF PHILOSOPHY/KOMMUNIKATIVE WELTGESCHICHTE DER PHILOSOPHIE. Albrecht KIEL: Die Weisen des Umgreifenden, die der Mensch ist: Wege zu Jaspers' Periechontologie. Maria Luisa BASSO: K. Jaspers - N. Berdiaeff: une confrontation entre deux philosophies de l'histoire. Convergence et divergence d'affirmations. Inigo BOCKEN: Kommunikation und Mutmaßung. Versuch eines Vergleichs zwischen Jaspers' Idee einer Philosophie der Kommunikation und Nikolaus von Kues' Kunst der Mutmaßungen. Boles_aw ANDRZEJEWSKI: Jaspers' Stellung zur Romantik im Lichte seiner Sprachphilosophie. Endre KISS: Karl Jaspers' Auslegung Nietzsches als eines Metaphysikers der Immanenz. Danièle MOYAL-SHARROCK: Genie et Folie selon Jaspers. Milan UZELAC: The World and Existence. Pablo LÓPEZ-LÓPEZ: Das Studium der Philosophie als Studium der Weltgeschichte der Philosophie. VI. COMMUNICATIVE WORLD PHILOSOPHY: EAST AND WEST/KOMMUNIKATIVE WELTPHILOSOPHIE: OST UND WEST. Wonjae LEE: Karl Jaspers und das Weltproblem des interreligiösen Dialogs. Silvia MARZANO: Comunicazione mondiale, kantismo e frattura dell'essere in Karl Jaspers. Una "terza via" fra Occidente e Oriente? Indu SARIN: Jaspers's Quest for Existential Communication. Mohammed MARUF: Jaspers and Iqbal on Self, Freedom and Communication. Subhadr PANYADEEP: Ich und Nicht-Ich bei Jaspers und im Buddhismus. Kazuteru FUKUI: Das Wesen des Buddhismus und Jaspers' Philosophie. Yukio MASUBUCHI: Jaspers und Nishida. Eine Theorie des "Topos" in der Lehre von der Kommunikation. Hans SANER: Weltphilosophie und Globalkultur im interkulturellen Vergleich mit den Konzepten "Weltmusik" und "Weltkunst". Gerhard RAUCHE: The Paradox of " Das Scheitern " as a World Formula. VII. COMMUNICATIVE WORLD PHILOSOPHY: FREEDOM AND TOLERANCE/KOMMUNIKATIVE WELTPHILOSOPHIE: FREIHEIT UND TOLERANZ. Anna MASÓ-MONCLÚS: Libertad y autoridad en Hannah Arendt y Karl Jaspers. Otmar KLEIN: "Weltverabsolutierung" und Verantwortungsverlust. Kurt SALAMUN: Grenzen der Toleranz. Zum Offenheits- und Toleranzparadigma in der Philosophie von Karl Jaspers. Giorgio PENZO: Politik als Ethos und das Problem der Freiheit bei Jaspers. Gerhard KNAUSS: Von der Weimarer Republik zur Weltpolitik. Wandlungen in Jaspers' Auffassung und Wertung der Politik von der Heidelberger Frühschrift "Die geistige Situation der Zeit" bis zu den Basler Spätschriften. Hermann-Josef SEIDENECK: Freiheit und Wiedervereinigung auf dem Prüfstand. Prognose und Ergebnis unter dem Blickwinkel von existentieller Kommunikation im Welthorizont. Appendix/Anhang. (shrink)

El siglo XX ha sido período de ensayos y errores en lo que se refiere a la búsqueda de una solución al atraso económico de los países de sur. Fue así como surgió una de las corrientes intelectuales más fuertes de la economía posterior de la segunda posguerra y la descolonización: el desarrollismo. Se trataba, en otras palabras, de alcanzar el desarrollo a partir de las propias economías de estos países y no como una imposición proveniente de las metrópolis del (...) mundo “pan-europeo”. Sin embargo, a partir de los años setenta, y en conjunción con el shock petrolero, se produce un desgaste de este modelo y una arremetida simultánea de los teóricos del libre mercado y de la apertura capitalista. El paradigma se desarrollo cambió entonces, una vez más, en 180º. Sólo a fines de los 90, y producto de la crisis de los mercados asiáticos, quedaron a la vista las fisuras de la nueva Globalización, dando espacio para que un nuevo movimiento social, representando en el espíritu del Foro Social Mundial, tomara el relevo de la representación de los intereses de los países del sur. Las estrategias y alcances de esta nueva corriente están en pleno desarrollo y debieran, al menos, aprender de la experiencia histórica y los esfuerzos anteriores. (shrink)

This paper aims to assess knowledge management maturity at HEI to determine the most effecting variables on knowledge management that enhance the total performance of the organization. This study was applied on Al-Azhar University in Gaza strip, Palestine. This paper depends on Asian productivity organization model that used to assess KM maturity. Second dimension assess high performance was developed by the authors. The controlled sample was (364). Several statistical tools were used for data analysis and hypotheses testing, including reliability Correlation (...) using Cronbach’s alpha, “ANOVA”, Simple Linear Regression and Step Wise Regression. The overall findings of the current study suggest that KMM is suitable for measuring and lead to enhance high performance. KMM assessment shows that the university maturity level is in level three. Findings also support the main hypothesis and it is subhypotheses. The most important factors effecting high performance are: Processes, KM leadership, People, KM Outcomes, Knowledge Process. Furthermore the current study is unique by the virtue of its nature, scope and way of implied investigation, as it is the first study at HEI in Palestine explores the status of KMM using the Asian productivity model. (shrink)

The dominant approach to understanding Islamic Business Ethics has been based almost exclusively on either interpretations of the Qur’an and Sunna or influenced by Western understanding of Islam and ethics. However, there is a rich—largely ignored-tradition of ethical analysis conducted by Muslim philosophers which would broaden our understanding of Islamic ethics and hence IBE. We seek to correct this imbalance by examining works of Al-Ghazali, an early Muslim philosopher, scholar, and mystic. His approach to Sufism, combining an interpretation of revelation (...) with reason, can contribute to new developments in business ethics scholarship and practice especially in Muslim communities. His thought portrays a vibrant work ethic that, while based in Sufism, has important practical implications for business. We argue that including such historically and contextually recognized perspectives in our understanding of BE, both in theory and in practice, would work well with an audience that looks to Islam as a source of justice and proper moral conduct. (shrink)

The purpose of this essay is to articulate and defend the epistemological foundations of international human rights education from the perspective of a hermeneutical interpretive methodology. Fuad Al-Daraweesh and Dale Snauwaert argue here that this methodology potentially alleviates the challenges that face the cross-cultural implementation of human rights education. While acknowledging the necessity of global human rights awareness, the authors maintain that local cultural conceptualization is imperative to the negotiated, local embrace of human rights. A critical, interpretive pedagogy emerges from (...) grounding human rights education in a hermeneutic methodology. Thus, Al-Daraweesh and Snauwaert advocate taking a hermeneutical approach in order to enlarge the scope and meaning of international human rights education. (shrink)

The recent financial crises indicated the need to reinforce corporate governance mechanisms in emerging and developing market economies. Corporate governance refers to all the factors that affect firm processes. Firms must avoid debt financing instruments and adopt financing instruments that allow for “risk-sharing” rather than “risk-shifting” because all recent financial crises were, in essence, debt crises. The primary objective of this paper is to examine the principles of risk-sharing promoted by Islamic finance and study their implications for corporate governance. The (...) secondary objective of this paper is to propose a pricing model for a new risk-sharing financial instrument that was recently discussed by Zarka and Al-Suhaibani. We study the implications of this new instrument as a powerful tool for corporate governance in the case of Islamic markets. We explain the possible contribution of IPS to agency cost reduction, Sharia screening costs and ethical corporate governance. (shrink)

The purpose of this study is to highlight the underlying themes or motifs that recur in Russian war propaganda in the context of the war in Ukraine. Using the method of thematic analysis, I analyzed the messages about the war in Ukraine that Russian opinion leaders and media institutions disseminated through the lens of the "principles of war propaganda" presented and illustrated by Arthur Ponsonby and Anne Morelli. Due to the language barrier and restrictions on access to Russian news sources, (...) we limited our analysis to articles published on the TASS news agency website and Twitter posts, which reproduce and comment on the interventions of Vladimir Solovyov, considered by the United States State Department as "the Kremlin's most energetic propagandist." In total, I analyzed 58 articles from the website of the TASS news agency and 40 Twitter posts with excerpts from the show "Evening with Vladimir Solovyov" on the Russia-1 TV channel. The analysis highlights that the "principles" defined by Arthur Ponsonby and Anne Morelli govern Russian war propaganda, at least in part. Our analysis does not exclude the possibility that Russian propagandists may have used other leitmotifs or public communication themes. Their identification and presentation could be the subject of further research. (shrink)

Art is an aesthetic message and a means of human communication with its surroundings, as it influences and is influenced by everything that surrounds it, as scientific and intellectual development has a great role in developing the means used in it with the multiplicity of options offered in terms of raw materials and techniques. Undoubtedly, the art of ceramics is one of the arts developed in terms of technology, indicating the development and sophistication of societies throughout history. It offers an (...) aesthetic and utilitarian taste to the community. The color is one of the main elements in the process of adding an aesthetic touch to the surface of the ceramic piece, and this was evident in ceramics of all ages and times, and the implemented idea plays a role in showing an expressive and aesthetic vision in the ceramic surface and in order to keep pace with the rest of the plastic arts. Therefore, the potter always tries to innovate by experimenting with materials and techniques. Accordingly, the potter, especially the Arab potter, relied on coexistence with the modern intellectual dimensions of the era's culture, directing him to research, experimentation, modernization and acculturation from Western arts. This prompted research into Arab ceramics and the study of its ceramic products, especially the art of ceramics and the aesthetics of the raku technique, which is considered the Technique of most potters. The research is part of the methodological framework of the research, as it contains the research question, which concludes with the following question: What is the aesthetic of the raku technique in the works of potters Shunyar Abdullah and Yaqoub Al-Atoum, then the importance of the research, which lies in highlighting the aesthetic effects of the raku technique by identifying the features and characteristics of this Technique reflected in the formal structure of Arab ceramic work and identifying the different reduction processes in this Technique and its impact on the artistic works of potters Shunyar Abdullah and Yaqoub Al-Atoum, to benefit researchers and specialists and enrich scientific libraries and students in the field of ceramics. After that, the aim of the research was discussed: The objective of the research was to identify the raku technique in the works of potters Shinyar Abdullah and Yaqoub Al-Atoum, and then the limits of the research were reached in terms of the objective limits, which were determined by the aesthetic of the raku technique in the works of potters Shinyar Abdullah and Yaqoub Al-Atoum and the temporal limits, which were represented by the period between (2012-2021), the spatial limits (Iraq and Jordan) and the human limits of the potters Shinyar Abdullah and Yaqoub Atoum, and the chapter ends with the definition of the most important terms. (shrink)

Biographische InformationenDr. Yvonne Al-Taie ist wissenschaftliche Mitarbeiterin am Institut für Neuere deutsche Literatur und Medien der Universität Kiel. ReihePalaestra Untersuchungen zur europäischen Literatur - Band 341.

Tirmidhi’s Sunan is an important book in the Ilm al-Hadith. This work has been assigned the fourth place after the works of Al-Bukhari, Al-Muslim and Abu Dawud. In this work, Tirmidhi dealt with the subjects of Ilm al-Hadith, Ilm ar-Rical (hadith narrators) and Ilm al-Fiqh (Jurisprudence). He formed his work by narrating the words of some hadith narrators like Ad-Dharimi, Al-Bukhari and Abu Zur’a, and sometimes he asked questions to them and wrote down their answers.

Arabic language; linguistics; studying and teaching.

Islamic religious educations; Islamic ethics; conduct of life.

Islamic philosophy; Muslim philosophers; biography.

In this interview with curator Cécile Bourne Farrell, artist Jananne Al-Ani discusses her aerial films Shadow Sites I (2010) and Shadow Sites II (2011) and the representation of landscape, from the Middle East to the American south-west, in relation to Kitty Hauser’s book Shadow Sites: Photography, Archaeology, & the British Landscape 1927–1955 (2007) a study on the emergence of aerial archaeology and the role of the sun’s movement in materializing latent histories embedded in the landscape. A French translation of the (...) interview first appeared in issue 59 of the journal Multitudes. (shrink)

The history of Iraq in the twentieth century, and perhaps the Middle East more broadly, is punctuated by an intellectual shift that has, for the most part, escaped the attention of scholars. It might be characterized as a shift from a problem of representation introduced by the rise of left-wing politics, to a problem of experience created by its failure. This shift registers in the work of writers and artists, where the depiction of the social world gave way to an (...) exploration of states of being. The paradigm for that turn inward in modern art was set by the artist Kadhim Haidar, in a series of paintings exhibited at the National Museum of Modern Art in Baghdad, in 1965, under the title The Epic of the Martyr [Malḥamat al-shahīd]. The paintings reconstructed imagery from the mourning processions that annually commemorate the martyrdom of the Prophet Muhammad’s grandson, al-Husayn. This paper argues that the ritual imagery contains a grammar of experience, forged in the early history of Islam, that linked justice to a state of being, and that the transposition of the imagery into painting activated that grammar in the artwork. (shrink)

BackgroundThis study aims to investigate bullying behaviors among college students at one of the national universities in UAE, and also to examine the psychological characteristics of those who were exposed to, or have experienced bullying.MethodsA cross-sectional study was conducted on 839 undergraduate students at one of the national universities in the UAE. Students from all colleges participated in this study and were selected by using stratified random sampling. Participants completed a bullying survey designed for the study, in addition to three (...) psychological measures [i.e., Aggression Questionnaire, Buss and Perry, 1992; The Primary Care Anxiety and Depression, El-Rufaie et al., 1997; and the Post Traumatic Stress Disorder for Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders-Fifth Edition, Weathers et al., 2013].ResultsThe prevalence rate of students being exposed to or engaged in bullying was 26.3%. Of those, 72 students reported being bullied, 29 reported bullying others, and 185 reported witnessing friends being bullied. The most common types of bullying reported were traditional bullying. Cyberbullying was not very common. More females reported being bullied in comparison to males and most of the aggressors were peer students. Overall, moderate level of aggressive personality traits and low levels of symptoms of depression, anxiety, and PTSD were reported for the total sample. T-tests revealed significant differences in the three psychological measures between those who did not experience bullying and those who did. The mean scores on the Aggression Questionnaire for those who bullied others were significantly higher than those who did not experience bullying.ConclusionExperiences of bullying seem to impact college students’ mental health in the UAE. Therefore, efforts need to focus on developing preventive programs to increase students’ awareness of bullying and its negative impact on campus environment. Offering psychological help for those who were exposed to bullying would help them to deal effectively with this trauma. (shrink)