De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

Lucrarea de față explorează receptarea cosmologiei lui René Descartes ca “fizică mozaică”. În mod tradițional, teoria lui Descartes despre formarea și structura lumii a fost citită în lumina unei explicații mecanice bazate pe teoria vârtejurilor. La un nivel mai general, problemele discutate în lucrarea de față se circumscriu unui cadru mai amplu de dezbateri, specifice cosmologiei filosofice.

O privire fugitivă asupra unora dintre religiile lumii antice scoate la iveală faptul că, indiferent de structura sa și de teritoriul în care s-a răspândit, credința într-o viață fără boli și suferințe a fost idealul permanent al omului. Astfel că, alături de nădejdea în viața de apoi, încrederea într-un trai mai bun încă de pe pământ a reprezentat o constată a vieții private și publice. În acest sens, au existat divinități, dar și specialiști, care s-au îngrijit de întreținerea speranțelor oamenilor. (...) „Într-adevăr, cultura indo-europeană cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare)”.24 Cu toată această diversificare, oamenii au așteptat în continuare venirea unui Mântuitor dintr-o altă lume, Care să le vindece bolile, să le ierte păcatele și să le aducă învierea din morți. Acest lucru s-a întâmplat prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4-5). (shrink)

800x600 Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4 Review of Mihaela Frunză, Expertiza etică și bioetica. Studii de caz (Ethical Expertise and Bioethics. Case Studies). Cluj-Napoca, Limes Publishing House, 2010.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

This book contains concrete examples from history, economy, biology, digital world, nuclear physics, agriculture and so on about breaking a neutrosophic dynamic system (i.e. a dynamic system that has indeterminacy) from inside. We define a neutrosophic mathematical model using a system of ordinary differential equations and the neutrosophic probability in order to approximate the process of breaking from inside a neutrosophic complex dynamic system. It shows that for breaking from inside it is needed a smaller force than for breaking from (...) outside the neutrosophic complex dynamic system. Methods that have been used in the past for breaking from inside are listed. Simulation and animation of this neutrosophic dynamical system are needed for the future since, by changing certain parameters, various types of breaking from inside may be simulated. Abstract: Această carte conține exemple concrete din istorie, economie, biologie, spațiu digital, fizică nucleară, agricultură și altele, de distrugere unui sistem neutrosofic dinamic (adică a unui sistem care are indeterminări), acționând din interiorul acestuia. Descriem un model neutrosofic matematic folosind un sistem de ecuații diferențiale ordinare și probabilitatea neutrosofică, cu scopul de a aproxima procesul de distrugere din interior a unui sistem neutrosofic dinamic complex. Se demonstrează că, pentru distrugerea din interior a unui astfel de sistem, este necesară o forță mai mică decât pentru distrugerea din exterior. Sunt enumerate metode folosite în trecut pentru distrugerea din interior. Simularea și animația acestui sistem neutrosofic dinamic sunt necesare pentru viitor, deoarece, schimbând diferiți parametri, se pot simula diferite tipuri de distrugeri din interior. (shrink)

"Gabriel Cercel: Martin HEIDEGGER, Reden und andere Zeugnisse eines Lebensweges; Attila Szigeti: Emmanuel LEVINAS, Positivité et transcendance. Suivi de Lévinas et la phenomenology; Cristian Ciocan: Jean-Luc MARION, Crucea vizibilului; Gabriel Cercel: Mădălina DIACONU, Blickumkehr. Mit Martin Heidegger zu einer relationalen ästhetik; Cristina Ionescu: Mark WRATHALL, Jeff MALPAS, Essays in Honour of Hubert L. Dreyfus; Cristian Ciocan: Ion COPOERU, Aparenţă şi sens. Repere ale fenomenologiei constitutive; Cristian Ciocan: Michael INWOOD, A Heidegger Dictionary; Cristian Ciocan: Linda FISCHER, Lester EMBREE, Feminist Phenomenology; Mădălina (...) Diaconu: Renato CRISTIN, Fenomeno storia. Fenomenologia e storicità in Husserl e Dilthey; Cristian Ciocan: Michel HAAR, La philosophie française entre phénoménologie et métaphysique; Gabriel Cercel: Otto PÖGGELER, Heidegger in seiner Zeit; Roxana Albu: James RISSER, Heidegger toward the Turn, Essays on the work of the 1930s; Cristian Ciocan: Virgil Ciomoş, Timp şi Eternitate. Aristotel, Fizica IV 10-14, Interpretare fenomenologică; Cristina Ionescu: William D. BLATTNER, Heidegger's Temporal Idealism; Bogdan Mincă: Gino ZACCARIA, L'inizio greco del pensiero. Heidegger e l'essenza futura della filosofia; Mădălina Diaconu: Ute GUZZONI, Wohnen und Wandern; Bogdan Tătaru-Cazaban: Emmanuel LÉVINAS, Totalitate şi infinit; Mihail Neamţu: Jean-Luc MARION, Étant donné. Essai d'une phénoménologie de la donation; Gabriel Cercel: Robert PETKOVŠEK, Heidegger-Index ; Cristian Ciocan: Einar ØVERENGET, Seeing The Self. Heidegger on Subjectivity Mihail Neamţu: Rolf KÜHN, Husserls Begriff der Passivität. Zur Kritik der passiven Synthesis in der genetischen Phänomenologie.". (shrink)

Hablar de adolescentes consumidores de drogas supone deducir automáticamente conductas delictivas, violentas, faltas de respeto en la escuela, marginalidad, etc. Todo ello haciéndonos eco de la experiencia social que relaciona consumo y conductas desadaptadas. Esto si no nos ponemos a generalizar y clasificamos a todos los adolescentes como realizadores de estas conductas inadecuadas. Es como si de repente hubiésemos perdido a toda una generación, de hecho hemos llegado a inventarnos un nombre en función de los que no saben hacer y (...) no de lo que son: "generación ni-ni". Partir de esta premisa es un grave error, implica asumir que los adolescentes que hacen as cosas bien (la inmensa mayoría de ellos), son seres extraños e inadaptados que sólo ocuparán su puesto en la sociedad si se dedican a realizar estas conductas. (shrink)

The question of the trait that would distinguish human beings from the rest of the animals has kept humanity awake for centuries. Their ability to express themselves through words, their use of reason, their self-awareness of their finiteness or their capacity to produce and appreciate the art have been some of the faculties that, over the centuries, have come to give humanity a justification for its position in the world. With the advent of Artificial Intelligence, many of these attributes came (...) to be questioned thanks to the ability of non-biological entities to produce, among other performances, artistic and literary works. In this article we will revisit some of the topics that have allowed us to delineate the limits of what is human and, in the light of the latest technological advances, to question the link that humanity, technology and artistic creation have with each other today. (shrink)

Il est […] illusoire de vouloir affronter seul des problèmes qui appellent le dépassement des limites liées aux spécialisations disciplinaires et aux enjeux institutionnels. Après avoir lu l’ensemble des contributions au présent volume de Corela et m’être plongé dans un certain nombre de travaux cités dans ces articles, profitant du fait qu’Ingrid Mayeur et Marie-Anne Paveau ont eu l’élégance de me convier à un dialogue critique, je répondrai brièvement à cert...

In this work, I analyze our concept of cause in the face of criticism of Bertrand Russell in his article “On the Notion of Cause”. For Russell, there is an estrangement between the notion of cause and mature science of physics. The word cause (and its correlates) would not be used in physics, thus eliminating the main justification of philosophy for his job—the foundation of science. Thus, the various causal notions and the principle of causality should be abandoned by philosophers (...) as something outdated. The aim of this study is to assess the extent to which our notion of cause, with its asymmetric nature, can be explained by physics and investigate the question of the existence of causes in our world. (shrink)

RESUMEN: A lo largo de 100 años, la constitución mexicana de 1917, se ha ido adecuando a los nuevos tiempos, circunstancias y exigencias de la sociedad, ampliándose sus derechos fundamentales, fortaleciéndose los mecanismos para su defensa, y ajustándose la relación entre el Estado y una sociedad plural, diversa y compleja. Sin embargo, en esta trayectoria el texto constitucional no ha estado exento de claroscuros motivados por las constantes reformas que ha sufrido en las últimas dos décadas. Esta conmemoración es una (...) excelente oportunidad de mirar al pasado para revalorar los orígenes del pacto social.ABSTRACT: Over 100 years, the Mexican constitution of 1917, has been adapting to the new times, circumstances and requirements of society, expanding their fundamental rights, strengthening mechanisms for their defense, and adjusting the relationship between the State and a plural, diverse and complex society. However, on this path the constitutional text has not been without of chiaroscuro motivated by constant reforms that has suffered in the last two decades. This commemoration is an excellent opportunity to look to the past to revaluate the origins of the social pact.PALABRAS CLAVE: constitucionalismo mexicano, pluralidad, Estado, gobierno dividido, sistema político. KEYWORDS: Mexican constitutionalism, plurality, State, divided government, political system. (shrink)

Face à la tendance ordinaire de l'homme à l'égoïsme, à la recherche d'intérêts personnels et aux confits variés où la raison du plus fort est la meilleure, il faut des pensées fortes qui montrent la voie d'une humanité retrouvée. La pensée d'Emmanuel Lévinas en est une. Des commentateurs en parlent en termes d'une nouvelle sagesse d'amour au profit d'une altérité vivifiée. Cette pensée décrit en effet ce qui doit normalement meubler toute approche relationnelle : la responsabilité du Moi pour autrui. (...) Rencontré dans la médiation de son visage, ce dernier exige cette responsabilité à travers l'ordre dont il est porteur : "Tu ne tueras". Autrement dit, "Aime" et "Prends soin de celui qui est devant toi". Quand chaque Moi s'évertue à honorer cet ordre, il se constitue ipso facto gardien, messie ou bienfaiteur de son frère. C'est en agissant ainsi que le monde se tracera des sillons pour l'émergence d'une civilisation d'amour. Lésinas en est convaincu. Mais la question qui se pose dans cette étude est de savoir si sa pensée contient vraiment des ingrédients rassurants pour la fondation d'une morale d'interpersonnalité qui assure vraiment la vie des personnes et des peuples. (shrink)

Naturae vero rerum vis atque majestas in omnibus momentis fide caret, si quis modo partes ejus ac non totam coplectatur animo.1In the De natura deorum, Cicero recalls that followers of Pythagoras often justified justified their acceptance of a statement by appealing to the authority of their teacher. For them, inasmuch as Pythagoras “himself said it,” his words should be accepted unreservedly and there was no reason to argue further.2 Since antiquity, “ipse dixit” has been considered the most straightforward summary of (...) the argument from authority. It also seems to condense all of the negative characteristics of an attitude that we nowadays regard as the contrary to modern scientific... (shrink)

Qui n'a souvenir de la grande palabre sur la philosophie africaine? Paulin Houtondji, Marcien Towa, Eboussi Boulaga, Niamkey Koffi et bien d'autres y ont valablement laissé du leur au point de s'imposer aujourd'hui comme des références incontournables de la philosophie d'Afrique. On est parfois tenté de songer à la fin de l'activité philosophique chez les Africains avec ceux-là. C'est justement à cette éventuelle fin que refusent de souscrire aussi bien le philosophe congolais Claver Boundja que l'équipe de jeunes philosophes ayant (...) tous pour ambition "de réouvrir à nouveaux frais le débat sur le développement en Afrique". L'à-propos quant à l'absence métathéorique que la théorie du développement de Boundja vient combler dans la philosophie contemporaine fait l'unanimité parmi les contributeurs. En outre, la théorie philosophique du développement de Boundja se démarque de la conception marxiste de celle-ci, dans la mesure où Boundja ancre la pensée philosophique fondamentale de type métaphysique dans la question du développement humain. Elle s'émancipe du volet socio-économique avec ses pesanteurs sociohistoriques pour interroger le bien-être non calculé de l'humain. Dans une herméneutique circonstanciée, les auteurs examinent le développement non pas en confinant celui-ci aux vues de Boundja, mais en l'ouvrant aux interrogations sur l'humain et ses conditions ou ses possibilités de réalisation de vie épanouie. C'est pourquoi Boundja est tantôt questionné, tantôt exploré comme atelier pour l'émancipation féministe, tantôt encore mis en dialogue avec Ebenezer Njoh-Mouellé, V.Y. Mudimbe non sans évoquer en filigrane, Amartya Sen, Martha Nussbaum, etc."--Page 4 of cover. (shrink)

En el presente escrito indagamos en representaciones de docentes en torno a la experiencia de llevar adelante propuestas de filosofía con niños. Para ello, proponemos, primero, precisar las implicancias de lo que denominamos escenas filosóficas, definimos a la enseñanza de la filosofía como un problema filosófico y caracterizamos, luego, la práctica a partir de una polémica sobre su denominación de filosofía para niños o filosofía con niños. Para relevar estas representaciones, realizamos seis entrevistas en profundidad a docentes que tienen amplia (...) experiencia en esta práctica, y, a partir de un análisis de las entrevistas, ponemos el énfasis en la potencia de la reflexión sobre la experiencia. Recuperamos, en las narraciones, la revisión de la propia formación, de la idea de planificación y del modo en el que irrumpen las infancias. Por último, subrayamos el reconocimiento del carácter transformador del hacer filosofía con niños que relatan los docentes. (shrink)

Este libro es un compendio de diversos artículos del ámbito de la Lógica que cubren un amplio abanico de temas ofreciendo una panorámica sobre esta disciplina. Encontraremos artículos sobre aspectos históricos y sobe el desarrollo de la lógica en la filosofía, la informática y las matemáticas actuales; otros sobre cuestiones de metalógica, y otros sobre diferentes tipos de lógicas: intuicionista, híbridas e intensionales, y sus lenguajes, semánticas y aplicaciones. El resultado en su conjunto es, además, una reflexión sobre el papel (...) de la Lógica en el pasado, presente y futuro de la ciencia y el pensamiento. Pero este libro quiere ser, sobre todo, un homenaje a una de las lógicas más reconocidas de España, María Manzano, que con su actividad académica ha contribuido de forma fundamental al desarrollo del área de Lógica y Filosofía de la Ciencia en España, a la vez que es apreciada en la gran comunidad internacional de lógicos. Con la excusa de su jubilación como catedrática de la Universidad de Salamanca, veintitrés autores que han compartido con ella aventuras en el mundo de la Lógica se han reunido para contarle (y contarnos) algunas de esas apasionantes aventuras. (shrink)

This little volume shows a remarkable familiarity with both continental and Anglo-American literature on the subjects of probability and induction. Discussion is both expository and critical. The author argues in favor of a psychological-pragmatic interpretation of the principle of induction and the theory of confirmation.--A. P. D. M.

Este libro es una exploracion profunda sobre la relacion entre la psicologia y la literatura. El autor Rafael Altamira analiza como los personajes literarios reflejan y dan forma a nuestras propias experiencias de la vida y la mente humana, y demuestra como la literatura puede ser una herramienta poderosa para comprender el mundo que nos rodea. This work has been selected by scholars as being culturally important, and is part of the knowledge base of civilization as we know it. This (...) work is in the "public domain in the United States of America, and possibly other nations. Within the United States, you may freely copy and distribute this work, as no entity (individual or corporate) has a copyright on the body of the work. Scholars believe, and we concur, that this work is important enough to be preserved, reproduced, and made generally available to the public. We appreciate your support of the preservation process, and thank you for being an important part of keeping this knowledge alive and relevant. (shrink)

O machismo estrutural, manifestado por microagressões no cotidiano, é um dos principais fatores que perpetuam a desigualdade de gênero. Essas microagressões, embora aparentemente inofensivas, reforçam estereótipos sexistas e consolidam uma hierarquia de poder entre os gêneros. O estudo, através da metodologia fundamentada em análise bibliográfica comparativa, aponta que, por serem naturalizadas, essas práticas afetam o bem-estar psicológico e social das mulheres e dificultam mudanças estruturais em prol da equidade. A cultura histórica de submissão feminina contribui para a segregação ocupacional e (...) a exclusão de mulheres de posições de decisão. O estudo também destaca a importância de uma abordagem interseccional para entender como o machismo se combina com outras opressões, como racismo e desigualdade de classe, o que intensifica as dificuldades enfrentadas por mulheres em situações de vulnerabilidade. Embora a questão legislativa tenha avançado nesse sentido, a eficácia dessas e outras políticas públicas é frequentemente limitada por falhas na implementação e pela resistência de algumas instituições. Para se construir uma sociedade mais justa, é necessário um esforço contínuo e multidimensional, incluindo a reformulação de normas sociais, educação crítica de gênero e mecanismos institucionais que promovam igualdade de gênero em todos os níveis. Por fim, o estudo indica que somente com uma abordagem integrada será possível uma sociedade baseada em equidade e respeito mútuo entre os gêneros. (shrink)

Se ha discutido si la antropología en la modernidad se ha convertido en el centro de la filosofía. De hecho, la antropología es como un cruce de caminos en el que confluyen muchas cuestiones filosóficas. El hombre mismo es una cuestión cuya complejidad extiende sus hilos a todo el campo de la filosofía. La realidad toda se entreteje en sus fibras, de ahí la caracterización renacentista del hombre como microcosmos. El carácter corporal y social, la afectividad, el lenguaje y, especialmente, (...) la mente y el carácter personal muestran de qué «material», está hecho el hombre, cómo está equipado. Otros rasgos, como identidad, libertad, actividad, historicidad, cultura y sociedad, enseñan cuál es la tarea a la que está destinado. Finalmente, otros indican los límites en los que discurre su existencia y ayudan a trazar los perfiles: el mal, la caída, la culpa y la muerte. Estos límites reflejan, además, una experiencia muy actual: el carácter vulnerable del hombre. (shrink)

Bien que la Tunisie lutte pour les droits humains, la diversité sexuelle et de l’identité de genre reste frappée par l’exclusion et les discours stigmatisants. Les personnes appartenant à la communauté lgbt continuent à subir un traitement dégradant. Elles sont exposées à un système rejetant qui les place dans les marges et justifie leur maintien dans l’invisibilité et l’illégitimité sociales. Sur la base d’une analyse qualitative de discours de personnes concernées par la diversité de genre, bénéficiant d’une prise en charge (...) thérapeutique et fréquentant le réseau associatif tunisien, les auteurs traiteront de la loi du silence liée à ces systèmes sociaux maltraitants. Les stratégies élaborées par les homosexuels face à la violence subie viennent interrompre ce non-dit et se laissent voir à travers l’accablement et l’introversion et/ou la révolte, la revendication et le militantisme. (shrink)

This chapter explores Cicero’s reception in the German Enlightenment, a topic that has garnered less scholarly attention compared to his influence in the Anglosphere. Focusing on Johann Joachim Spalding and Christian Garve as case studies, we highlight Cicero’s profound and often underappreciated impact on German intellectual thought, particularly in shaping ideas about the human vocation (Bestimmung des Menschen)—a legacy that extends even to the towering figure of the German Enlightenment, Immanuel Kant.

To think about how to anchor abstract symbols to objects in the world is to become part of a tradition in philosophy with a long history, and an especially rich recent past. It is to ask, with Wittgenstein, “What makes my thought about him, a thought about him?” and thus it is to wonder not just about the nature of referring expressions or singular terms, but about the nature of referring beings. With this in mind I hereby endeavor—briefly, incompletely, but (...) hopefully still usefully—to introduce what in my judgment is the single best philosophical starting-point for those interested in understanding the referential connections between symbols and the world, and the cognitive, epistemic, and linguistic capacities which support them: The Varieties of Reference by Gareth Evans.1 It is worthwhile first of all to note, as the title indicates, that it is the varieties of reference that are of interest. It is Evans’ contention that no single theory can account for our various use of singular terms; although the different kinds of reference share certain features, and rely on related cognitive, linguistic and epistemic capacities, it appears that, rather than being a class defined by necessary and sufficient criteria for membership, they form a family of abilities, united, like a thread, by its overlapping fibers. Evans does not defend this claim so much as display it in his account. Much of the underlying variety in reference can be brought out by considering the guiding principle of the work as a whole, which Evans.. (shrink)

The article discusses the theoretical and analytical relevance of spontaneity, the basis of creativity, considered as a central aspect of the semiotic model of C. S. Peirce, through the study of its incidence on human identity, on the self. To do so, I work with a series of technical concepts ..

These are the commentaries (or notes) for Aristotle's Metaphysics V (Delta) 18-30. This file must be read together with the translation into Portuguese, which has been published as a different item, with a different DOI. In the Introduction, I discuss many issues about Aristotle's jargon, Aristotle's style and Aristotle's awareness of many philosophical problems that nowadays we locate within the branch Philosophy of Language.

Fodor and LePore's reconstruction of the semantic holism debate in terms of "atomism" and "anatomism" is inadequate: it fails to highlight the important issue of how intentional contents are individuated, and excludes or obscures several possible positions on the metaphysics of content. One such position, "weak sociabilism" is important because it addresses concerns of Fodor and LePore's molecularist critics about conditions for possession of concepts, without abandoning atomism about content individuation. Properties like DEMOCRACY may be "theoretical" in the following sense: (...) only devices capable of inference can come to be selectively sensitive to such properties. Thus, such concepts cannot be punctate, although their contents are individuated, as atomism requires, independently of their conceptual connections. (shrink)

With the pressing shortage of human organs and recent breakthroughs in gene editing, xenotransplantation—using animal organs, tissues or cells for human transplants—offers new hope for patients on wait lists. The use of genome editing technologies to produce xenotransplants from pigs with reduced immunogenicity has recently brought renewed attention to the field while also raising a host of ethical dilemmas. These concerns include animal welfare, the risks of zoonotic diseases, the moral implications of crossing species boundaries and the potential inequities in (...) access to such treatments. In their article ‘Who shall go first? A multicriteria approach to patient selection for first clinical trials of cardiac xenotransplantation’,1 Kögel and colleagues propose an ethical framework for selecting patients in cardiac xenotransplantation trials. They argue that while significant advances have been made with xenotransplants in brain-dead humans, limited knowledge can be gained from procedures performed outside clinical trials. According to them, knowledge production should be prioritised, and terminally ill patients who are unlikely to survive would not contribute meaningfully to scientific understanding or benefit from the procedure. At the core of xenotransplantation ethics …. (shrink)

From Embodied Cognition to the Cognitivised Body. The construction of meaning, before being a linguistic or neuronal phenomenon, is a sensitive phenomenon, indebted to the bodily experience of the world, the lived body. Varela’s neurophenomenological approach, which is inspired by the intertwining of the subject and the world as proposed by Merleau-Ponty, can only take in charge an ordinary production of meaning. What about when one produces a concept or a work of art? In other words, how does the body-mind (...) relationship function in the act of creation? If the construction of meaning starts from the subject, in the sense that it is the subject who by his embodied cognitive activity produces meaning, the construction of a concept or a work of art solicits a super-personal force that engenders the subject himself: a heccéité, in the sense of Deleuze. What does this engendering of the subject mean and how does it intervene in the act of creation? In other words, why must the subject be somehow “recreated” in order to create? It is only when thought is destabilized by a point of crisis that it becomes a creative device that plays out between the chaotic intensities from which it tears itself away and the composition of a consistency. The starting point of the creative thought is the stopping of the thought and its continuation on another plane: a thought that leaves the field of cognition and recognition and derails, carried away by a sensitive line of flight, produced in the body, towards the inorganic and impersonal plane of a super-personal power. With the act of creation, the embodied cognition swings towards a de-subjectivation: the cognition be-comes then a “chaognition”, an impersonal faculty mobilizing the power of passivity. (shrink)

Mientras Spengler cree en un sistema cíclico que regula la historia de las culturas humanas y por lo tanto considera inevitable la destrucción de la civilización occidental, que dejará sus poderes (la técnica) a otras culturas que no los sabrán utilizar, Jünger, en cuanto a la Modernidad, ve la interrupción de la regularidad cíclica por la increíble aceleración de su tiempo, y por lo tanto considera posible una regeneración. Sin embargo, ambos, aunque expresen con fuerza el valor negativo de la (...) civilización actual, que encuentra su fiel expresión en la metrópolis, por su alejamiento de las raíces naturales, sienten el deber y tal vez el “privilegio” de ser parte de esta realidad para poder vivir heroicamente su destino. (shrink)